Aceasta carte a fost interzisa de toate regimurile, fie ca au fost
comuniste, legionare, regale sau „democratice” actuale. In 100 de ani a
aparut de 3 ori. Prima data cand Densusianu a murit. A doua oara o
editie de lux, inaccesibila in timpul lui Ceausescu, iar a treia oara
dupa 2000 de editura Obiectiv. Nici un guvern „romanesc” nu a luat o
pozitie oficiala pentru promovarea acestei carti, cunoacuta ca si „Biblia Romanilor"
Veacul de aur al lui Saturn in colindele religioase ale poporului român
In colindele si legendele religioase ale poporului român, Saturn figureaza sub numele de Craciun,batranul Craciun, Mos Craciun si Mos Craciun batranul. Mos
Craciun, a fost, dupa cum ne spune o traditiune poporala din regiunile
muntoase ale Tarei Romanesti, Dumnezeul poporului, care a locuit inainte
de romani aici… si a carui sarbatoare o tineau in acelasi timp in care
crestinii serbeaza Nasterea Domnului (comuna Galesesti, jud Arges). Dupa
alte traditiuni poporale, Mos Craciun a fost un rege pastoriu: un
cioban foarte avut, capetenia ciobanilor, stapanul stapanilor. In
timpurile domniei lui Saturn a fost, dupa traditiunile vechi, epoca cea
fericita a omenimii, etatea de aur pe Pamant, cand puterea de
productiune a pamantului se caracteriza prin o fertilitate exuberanta,
clima era mai dulce si primaverile mai lungi (ver aeternum, antiquum ver), cand campiile produceu de sine tot felul de fructe, multe si in abundenta, iar oamenii traiau fara griji, fara necazuri, fara mizerii si cu sufletul deplin linistit (Hesiodi op. v. 109 seqq- Ovidii Metam. I. 89 eqq.- Diodori 1. V. 66).
FASCINANT!!! „In timpurile lui Saturn, scrie
Plato, modul de guvernare si modul de viata al societatii omenesti au
fost din cele mai fericite si faima despre aceasta epoca fericita a
omenirii a ajuns pana la noi. Atunci, natura oferea de sine si in
abundenta toate cele necesare vietei. Adevarata cauza a acestei stari de
lucruri a fost, dupa cum se spune, urmatoarea: anume, Saturn intelegand
ca natura omeneasca, daca va fi lasata a se adminstra de sine, dupa
arbitriul sau propriu, se va umplea de insolente si nedreptati si astfel
cugetand asupra acestei stari de lucruri, dansul a pus regi si
guvernatori peste statele noastre, nu oameni de rand, ci genii dintr-un
neam superior si mai divin, dupa cum facem si noi astazi cu turmele
noastre domestice, ca nu punem boi sa conduca pe boi si nici capre sa
conduca caprele, ci peste aceste specii de animale, domnim noi, un gen
superior. In modul acesta, Saturn, in iubirea sa pentru binele omenimii,
a pus sa ne guverneze un neam de genii mult mai excelent de cum suntem
noi si acestia, purtand o mare grija pentru binele nostru, au introdus
la noi pacea, rusinea, ascultarea de legi si cea mai intinsa domnie a
dreptatii. In modul acesta, dansii au facut ca geniul omenesc sa fie
fericit si scutit de revolutiuni… de aceea, este de trebuinta ca si noi
sa imitam intru totul acest mod de viata, ce se spune ca a fost in
timpul domniei lui Saturn si incat exista in noi un spirit nemuritoriu,
sa urmam in viata publica si in viata privata indemnul acestui spirit si
sa administram astfel casele, orasele si statele noastre”.
Memoria acestor timpuri departate si fericite, numite veacul de aur al lui Saturn,
mai rasuna si astazi in colindele traditionale ale poporului roman, ce
se canta cu ocaziunea sarbatorilor Craciunului. In aceste imne
religioase poporale se celebreaza perfectiunea si sfintenia moravurilor
vechi, fericirea casnica si fericirea publica a omenimii din aceste
timpuri de properitate legenadar numite „veacul cel bun”. In ce priveste etimologia cuvantului Craciun, unii din autorii moderni au crezut ca acest termen deriva de la adjectivul latin crastinus (dies), ziua de maine, ori de la cuvintele Christi-jejunium, ajunul
lui Christ. Simple derivatiuni literare, lipsite de orice funadment
istoric. In realitate, insa, noi avem aici o personalitate istorica, ce
reprezinta pe unul din cei mai ilustri stramosi ai popoarelor de rasa latina, considerat ca incepatoriul si propagatoriul fericirii omenesti. (Craciun,
ca nume propriu, se pare a fi existat si in anticitatea preistorica.
Unul din gigantii cari luptase la Phlegra este numit de Apollodor (Bibl.
I.62 ) Gration, sau dupa Pyl si Wieseler mai corect Kration ( Stark,
Gigantomachie, 14). In inscriptiunile romane ale Daciei, aflam pe un
asa-numit Chrestion, care ridica un monument votiv zeului Mithra (Sol
invictus, a carui sarbatoare era in 25 dec.) Un Crasuno ne apare si pe
inscriptiunile romane ale Lusitaniei (CILL, II.p.387).
In traditiunile italice, aceasta figura glorioasa a timpurilor vechi pelasge ne apare sub numele deSaturnus,
un cuvant al carui inteles si origine geografica au ramas pana astazi
obscure. Varro, unul dintre cei mai distinsi literati romani, era de
parere ca numele lui Saturn deriva de la status, „samanatura”. O
simpla asemanare de forme, insa nicidecum o derivatiune istorica. O
alta etimologie o aflam la Cicero, care reduce numele lui Saturn la
verbul saturare. Interpretarea, insa, pe care neo da acest
erudit autor e fortata si gresita. Sub influienta ideilor teologice
grecesti, Cicero incearca sa aduca numele lui Saturn (derivat de la
saturare) intr-o legatura mai apropiata cu grecesculKronos (= chronos „timp”): Saturnus… est appellatus, quod saturetur annis, adica s-a numit Saturn, fiindca era satul de ani.
In partile de sus ale Moldovei, precum si in regiunile de langa Delta
Dunari, personalitatea cea legendara a lui Saturn se mai numeste si
astazi Craciunul satulul si Craciun satul, deoarece cum ne spun aceste
traditiuni, Mos Craciun vine incarcat cu tot felul de bunatati, el aduce
indestulare si bucurie oamenilor. Cicero cunostea asadar, fie din
traditiunile vechi ale Italiei, fie din cartile sfinte ale romanilor,
epitetul de satur, ce-l atribuise anticitatea preistorica acestui
reprezentant al epocei legendare de fericire, un epitet care mai tarziu a
devenit, in literatura religioasa a romanilor, un nume propriu, sub
forma Saturnus. Rezulta, asadar, ca originea geografica si istorica a
numelui Saturn se reduce la patria cea veche a dinastiei divien, la
regiunea de la Carpati.
( Dacia Preistorica, Nicola Densusianu 1837-1911, editura Obiectiv)
Ps: Aceasta carte a fost interzisa de toate regimurile, fie
ca au fost comuniste, legionare, regale sau „democratice” actuale. In
100 de ani a aparut de 3 ori. Prima data cand Densusianu a murit. A doua
oara o editie de lux, inaccesibila in timpul lui Ceausescu, iar a treia
oara dupa 2000 de editura Obiectiv. Nici un guvern „romanesc” nu a luat o pozitie oficiala pentru promovarea acestei carti, cunoacuta ca si „Biblia Romanilor”
http://inforor.com/biblia-romanilor-o-carte-interziza/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu