JAF RUSESC
Cum au lăsat ruşii „Transilvania” României, luându-i
„Basarabia” pe care au redenumit-o „Ucraina”, şi cum le-au permis ruşii
moldovenilor să se declare independenţi, reocupându-le din nou ţara…
(fragment dintr-un afiş-reclamă, foto: marinarii.ro)
Şi au lăsat ruşii „Transilvania”
României, luându-i „Basarabia” şi redenumind-o „Ucraina”, şi le-au
permis ruşii moldovenilor să se declare independenţi, reocupându-le a
câta oară ţara…
După încheierea celui de-al doilea
război mondial, URSS şi-a însuşit cea mai mare parte a flotei militare
şi comerciale a României, dar şi una din cele două nave de pasageri
româneşti, „Basarabia”…
În 1938, la comanda statului român,
compania daneză „Burmeister & Wein” a construit şi a lansat la apă
două motonave de croazieră surori, „Transilvania” şi „Basarabia”.
Până la intrarea României în război ambele au operat curse regulate în Marea Neagră, Marea Egee şi estul Mediteranei.
Opţiunea ruşilor pentru nava
„Basarabia”,la momentul preluării flotei româneşti în contul
despăgubilor de război, şi decizia de a lăsa „Transilvania” României,
este mai mult decât simbolică!
Asta în perioada imediat următoare războiului!
Astăzi, pe timp de pace, ruşii (deja
ne-sovietici) operează cu un simbolism similar, în cazul Republicii
Moldova (demult ne-parte a României).
Venirile, plecările, revenirile porucicului rus Rogozin
(şi a multor altora până la el), de rând cu declaraţiile oficiale şi
cele neoficiale ale demnitarilor ruşi, de rând cu toate acţiunile şi
inacţiunile statului rus în privinţa regiunii separatiste din estul
Moldovei, exprimă atitudinea constantă, de 21 de ani, a Rusiei faţă de
Moldova.
Pe de o parte i-a acordat Moldovei
independenţă, recunoscându-i şi reconfirmându-i în toate forumurile
internaţionale hotarele şi integritatea teritorială, iar pe de altă
parte a creat pe malul stâng al Nistrului o entitate asupra căreia îşi
exercită controlul deplin, în detrimentul autorităţii legale a
Chişinăului.
Şi, la fel de sugestiv ca în cazul
redenumirii navei „Basarabia” în „Ucraina”, ruşii de azi (aceiaşi de
ieri), ignoră ostentativ constituentul fundamental (măcar din
perspectiva etnicităţii) al denumirii pe care au dat-o chiar ei
construcţiei pseudo-statale nistrene, constituent care aidoma unui fir
roşu se păstrează (încă) în toate trei formele lingvistice oficiale ale
entităţii din Tiraspol: moldovenesc, moldovenească.
În nicio declaraţie privind aşa-zisa
„Transnistrie”, cel puţin în ultimii ani, statul rus sau oficialii săi
mai mult sau mai puţin autorizaţi să se pronunţe, la fel şi jurnaliştii
ruşi, nu folosesc denumirea „oficială” a regiunii separatiste, „Republica Moldovenească Nistreană”, optând pentru „Pridnestrovie”, cu derivatele de rigoare „pridnestrovţî” şi „pridnestrovschii narod”.
Lucru minor în aparenţă, dar care relevă
o veche şi constantă politică a Kremlinului faţă de români (şi faţă de
alte naţiuni învecinate, însă în cazul românilor fiind deja un dat,
„naţiunea” şi „limba” moldovenească începând la fel, prin ignorarea
componentei româneşti).
Or, cum ar suna, sau câtă raţiune ar avea consultările moldo-moldoveneşti, între Republica Moldova şi „Republica Moldovenească Nistreană”?! Mai ales purtate în limba rusă!
(În cazul limbii utilizate în cadrul întrevederilor autorităţilor moldoveneşti cu ilegalii tiraspoleni, îmi exprim din nou, pe lângă indignarea firească, şi o simpla nedumerire: ambele entităţi având fiecare declarate
limbi oficiale, dintre care doar una – româna/„moldoveneasca” – este
oficială pe ambele maluri ale Nistrului, de ce trimişii chişinăueni nu
insistă să dialogheze cu separatiştii anume în această limbă?!
Sau sunt şi ei implicaţi în procesul de pridnestrovizare a „republicii” moldoveneşti de la răsărit de Nistru, iniţiat şi menţinut de ruşi?!)
– Le dăm voie să se declare independenţi, ar fi zis Moscova în 1991, având însă pregătită strategia de menţinere a Moldovei sub control rusesc veşnic. Strategie care a rămas neschimbată deja de 21 de ani.
La fel cum neschimbată a rămas şi rezolvarea „conflictului” nistrean. La fel cum neschimbată continuă să fie şi umilinţa conducătorilor moldoveni.
Şi la fel de constant ni se repetă –
„frăţeşte” de către guvernele ruse, „părinteşte” de către tot soilul de
analişti rezidenţi pe la televiziunile chişinăuiene de prăsilă rusească –
„să avem abordări pragmatice”, „să evităm divergenţele”, „să nu
escaladăm situaţia”, „să recunoaştem că stânga Nistrului nu mai e a
Moldovei”, să nu avem demnitate…
Ca o ironie a sorţii, după ce nava
românească de croazieră „Basarabia” (numită sugestiv „Ucraina” de
sovietici) a fost dezmembrată şi dată la fier vechi pakistanezilor (!),
în ce-a mai rămas moldovenesc din Basarabia „tradiţională” a luat avânt
Mişcarea de Eliberare Naţională, de eliberare a moldovenilor de sub
autoritatea ruşilor, de revenire la firescul de până la ocupaţia
sovietică.
Oare la fel trebuie ruşii să renunţe de bună voie la estul Republicii Moldova, ca să arătăm şi noi măcar puţină demnitate?!
(Nava „Basarabia” la ieşirea din şantierul danez, 1938, foto: photoship.co.uk)
(Nava „Basarabia” lângă Istanbul, 1976, foto: Malcolm Cranfield)
(Marină cu nava „Basarabia”, autor: Andre Jensen)
(Nava „Transilvania”, carte poştală românească)
P.S.
Celor cărora istoria moldovenilor ocupaţi de sovietici le este străină,
fiind mai familiarizaţi cu „marile realizări” sovietice ruseşti, le
recomand să revadă un film antologic al sovietismului – „Mâna cu briliante” („Briliantovaia ruka”).
Pentru scenele în care apare nava, numită cu mândrie sovietică „Mihail Svetlov”, au fost filmate 4 nave distincte: „Rosia”, „Pobeda”, „Ucraina” şi „Gruzia”, niciuna din acestea nefiind sovietică la origini („Rosia” – „Patria”- Germania; „Pobeda”– „Magdalena/Iberia”-Germania; „Ucraina” – „Basarabia”, România; „Gruzia” – „Sobieski”, Polonia)…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu